person-723558_1280

Sănătate & virtute

Astăzi am fost la Spital. Ce-I drept, credeam că dacă nu voi mai lucra la ştiri, o să trec din ce în ce mai rar p`acolo, da` uite că vechile ,,obiceiuri” nu-mi dau pace… Ce să zic, soarta… Dincolo de asta, e suficient pentru oricine să treacă pe acolo şi să plece încercat de multe întrebări. Mă refer la întrebările alea, de genu`: ,,cum Dumnzeu…?!?”.

Personal, credeam că am văzut multe în zilele/ nopţile când serveam corporaţiile cu microfonul/ camera în mână pe coclauri. Până astăzi…

Aparent, părea a fi o zi banală, din aia cu claxoane la semafor, complexe pur mioritice, înjurături, cozi interminabile şi … din astea, le ştiţi bine. Ajung în Spital în jurul prânzului. Lume multă, oameni necăjiţi, resemnaţi, cu picioare rupte, ochi vineţi etc. . Mai presus de orice, în sala aia de aşteptare domnea dezamăgirea. Domnea feelingul acela de nedreptate… ,,Cum Dumnezeu am ajuns eu aici?!?”, ,,De ce eu?!?” – multe întrebări fără răspuns… Printre pacienţi, îşi face loc un domn tânăr, în cârje, cu piciorul în ghips şi o mână bandajată. Zâmbea. El zâmbea sub o privire calmă, optimistă, parcă uşor atipică pentru locul ăla. Îl văd cum socializează cu cei de lângă el şi le zice câte o glumă, aşa să le mai îndulcească amarul. Din vorbă-n vorbă, ajunge şi la mine, parcă printr-un curs firesc al dezbaterii.

Curios lucru, prin natura meseriei cred că eu ar fi trebuit să deschid subiecte, dar … am tăcut, crezând că tăcerea e cel mai civilizat mod de a-mi ascunde uimirea…

Am aflat că omul ajunsese pe mâna medicilor fiindcă se electrocutase la locul de muncă. A riscat foarte mult şi a … căzut. La propriu… Putea să îşi piardă o mână, piciorul, dar a scăpat… Dumnezeu ,,i-a dat zile”, cum bine zicea el şi acum după o serie de operaţii poate să îşi mişte degetele şi să calce cât de cât. Încă se recuperează şi face asta zâmbind fiecărei zi. Zâmbeşte, se încurajează şi luptă cu un destin care i-a fost potrivnic într-o zi de lucru. Luptă ca să poată să îşi vadă cele două fete crescând şi să îşi ţină în grijă familia cum poate. Luptă, deşi ştie că nimic nu va mai fi la fel ca înainte! Luptă!

Scriam astăzi pe facebook că ,,Dacă eşti sănătos, ai noroc să faci TOT ce vrei!” Un prieten de la Timişoara m-a completat într-un comentariu, spunând că ,,Dacă ai noroc….ai noroc să fi şi sănătos!”(N.Fălcoi)

Oricum ar fi, cât timp suntem în viaţă şi ne bucurăm de ea, putem face ORICE! ORICE!

Îmi place viaţa atât de mult încât acum simt că-i ofer mult prea puţin. Voi, ce mai faceţi? Bine-sănătoşi?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *