Ce-i al tău e pus deoparte!
Ce-i al tău e pus deoparte!
Recunosc că asta e una dintre expresiile pe care le detest! ,,Ce-i al tău e pus deoparte!” … Pe bune?!? Unde e ,,deoparte” ăsta? Mă gândesc acum că ține, cumva, de destin. Suntem construiți să credem că dincolo de tot binele/ răul care ni se întâmplă, e musai să ne consolăm că undeva, acolo, în viitorul apropiat/ îndepărtat, o să primim fix ceea ce (credem că) merităm! Eu, unul, aud des vorbele astea în ultima vreme, mai ales după divorț. Puținii prieteni pe care îi am, și sunt convins că-mi vor binele, îmi spun în mod repetat: ,,Lasă, băh, că ce-i al tău îi pus deoparte, să știi!” Adică după 20 de ani în care am fost loial și devotat unei singure iubiri, pe care am cinstit-o și respectat-o prin fapte, trăiri și emoții până în ultima clipă, ar urma ceva mult mai OK pentru mine (?!?). Poate fi vorba aici de speranță, dar oare… Oare în ce măsură merită să sper că după o dezamăgire cruntă și crudă Universul îmi va arăta calea spre (mai) bine?
Nimeni și nimic nu poate lăsa o ,,garanție” că va fi așa, dincolo de horoscop, soartă, destin, noroc…
E un fel de ,,loterie”. Asta e fericirea! O loterie… Cine câștigă e fericit, așa cum ceilalți participanți își așteaptă rândul. De fapt, e și asta o treabă – înscrierea la ,,tombolă”, participarea, acțiunea. E nevoie să te implici, să completezi o variantă pe bilet. E nevoie să acționezi! Desigur că pe parcurs dai peste tot felul de specimene sau ,,zdrențe”, cum le-am definit într-o serie de postări. Exprimarea nu-i neapărat cea mai ,,happy”, însă vine după niște ,,extrageri la loto” (foarte) neinspirate. Asumate, e drept, dar tot neinspirate până la urmă. ZDRENȚELE, metaforic, sunt ca atare prin modul lor de a se comporta, de a vorbi și de a-și arăta caracterul infect în momente cheie, exploatând o aparentă slăbiciune a cuiva din zona lor de ,,acțiune”. Dar și ele sunt experimente și experiențe din călătoria asta numită viață. Pot spune că datorită lor am devenit acum mult mai atent și selectiv.
O dramă nu te face mai slab, ci doar îți (re)amintește că ești om!
Avem puncte forte și puncte slabe. Suntem oameni, gândim, ne facem planuri sau, după caz, nu gândim, nu ne facem planuri și bunăoară nu (mai) suntem oameni. Eventual riscăm să devenim apoi ,,zdrențe” 🙂 Glumesc, evident… De ce să generalizăm?!? Fiecare e pentru el, pentru bula lui, zâc! Fiecare e cum vrea să fie! Nu e musai să fim ,,sisteme compatibile” cu toții, la grămadă… Ține și de educație și de situațiile la care ai fost expus ca individ rational (sau nu). Cel mai ,,călduț” refugiu, în opinia mea, e în propria putere de a te regăsi, de a fi ok cu tine, exact așa cum îți place să fii sau să speri că poți deveni! Iar dacă undeva, în Universul ăsta, există cineva cu o inimă la fel de deschisă și priorități similare, mă gândesc că ar fi mișto să nu stea ,,deoparte”… Adică să se remarce, zâc, sau să-și semnal(iz)eze apariția 😉 Să fie ,,cea care va urma”!
Păstrăm trecutul în memorie, așa cum a fost el. Ce bine că ești, prezentule! Ce bine că vei fi, viitorule!
Apropo, tu ce crezi, nobil cititor: ,,Ce-i al tău e pus deoparte?”