Plăcerile vieţii
E o plăcere să îţi trăieşti viaţa ştiind sigur că pe lumea asta sunt alţii cu muuuullltttt mai proşti decât tine!!! Să vă explic. Totul pleacă de la un banal telefon. Se întâmplă când şi când să primiţi telefoane de la serviciu care nu vă fac plăcere sau măcar vă indispun, nu? Dincolo de asta, găsesc că-i un feeling al naibii de fain când o ,,voce” de la celălalt capăt al firului spune şi întreabă numai tâmpenii! Arată astfel cât e de imbecilă, însă îşi permite să vorbească şi (cu siguranţă!) să privească de sus până şi într-o convorbire telefonică uzuală. Este lasata de sefi să facă asta cu uşurinţă si aici nu contează nicidecum valoarea umană, darămite cea profesională. Vă mărturisesc că treburi din astea îs des întâlnite prin corporaţii media. La un moment dat te şi saturi de prostia altora… şi îţi vine să ceri mai mult destinului!
E valabil şi în alte corporaţii din alte domenii? Dumneavoastră decideţi!
Pe de altă parte, judecând ,,la rece”, e plăcut să afli că n-ai învăţat carte degeaba, mai ales atunci când trebuie cumva să te cobori la nivelul unei fiinţe limitate, inferioare. Mă refer la aici la una din vocile descrise mai sus, desigur. Faci asta în mod repetat şi uite aşa te compromiţi pentru o leafă pur românească, adică suficient de mare cât să trăieşti de la o zi pe alta cu lipsurile de rigoare. O amică de-a mea, psiholog, ar spune că fenomenul se numeşte ştiribire a personalităţii. Eu i-aş spune pe româneşte: ,,bătaie de joc!”
Trăim într-un univers plin de principii care zboară, iar mulţi refuză să le prindă sau măcar să le înveţe din mers! De aia ăia cu 5 secunde mai deştepţi comunică în felul lor şi nătărăii caută să-i înfrângă din şi prin invidie (cum bine zicea Eminescu într-o poezie…). De aia şi suntem cum suntem… De aia îi aud pe tot mai mulţi spunând că,,îşi merită soarta”! Că ne merităm soarta! Chiar şi aşa, adevăraţii învingători ( cum îmi place enorm să spun )sunt cei care înfruntă prezentul şi stăpânesc bine o educaţie aleasă până la adânci bătrâneţi, fără să se lase influenţaţi în vreun fel.
Rămân fidel la ce-am spus în primele rânduri: ,, E o plăcere să îţi trăieşti viaţa ştiind sigur că pe lumea asta sunt alţii cu muuuullltttt mai proşti decât tine!!!”
Poate că ,,urma alege”, la final… Sau nu? Dumneavoastră decideţi!