Mesaje către Univers

Ai avut vreodată un moment în care să privești în sus sau în gol și să vorbești, pur și simplu? Sau să ceri ceva, să te plângi de ceva/ cineva? Să întrebi retoric: ,,De ce???” În astfel de momente, e clar că invoci Universul! Stai de vorbă cu El într-un dialog aparent invizibil, însă unul extrem de prezent în suflet. Devine cu atât mai trainic dacă ai ocazia divină să-L simți! Eu L-am simțit în anul care a trecut, dar și-n anul ăsta, ce-o să treacă… Am fost acolo, aproape, foarte aproape… Aproape de El… Aproape de Univers! Și sunt și acum

 

Început de februarie, 2022, data de 6 (parcă). Am plecat în cantonamentul de iarnă cu FC Hermannstadt cu 5 zile mai târziu față de echipă, fiindcă nu aveam pașaport. Până a fost gata hârțoaga aia a durat mai multe zile, așa că am pornit la drum de unul singur peste două continente. De la București la Istanbul, apoi de la Istanbul în Antalya, cu avionul. Ei bine, deasupra Antalyei au fost niște turbulențe ciudate. Ploua foarte tare, era furtună. Ne-am învârtit printre nori aproape o oră în plus față de ora la care trebuia să aterizăm și… Deodată am auzit o explozie la motorul de pe aripa dreaptă a avionului, care a început să se clatine, să se ,,bălăngăne”, pe românește.  Am văzut o flacără pe fereastră, iar în câteva secunde s-a creat panică. Lângă mine era un nene care cred că era musulman, fiindcă l-am auzit invocându-l pe Allah. În stânga mea era o tipă care nu invoca pe nimeni și nimic, încercând să rămână calmă în iureșul creat… Toți pasagerii vuiau care mai de care, pe limbile lor… În acele momente, tot ce am putut face, pe undeva din reflex, a fost să mă rog. Ruga mea către El a fost să-mi mai dea o șansă, să-mi dea timp să pot să am grijă de ea! De ea, cea care a fost atunci…

 

Până la urmă, avionul a aterizat, iar pilotul a primit, cum era și firesc, ropote de aplauze. A fost un moment de bucurie maximă, cu oameni diferiți și de diferite religii, însă fericiți în același cadru. Odată coborât, am simțit că m-am născut a doua oară! Nu mai conta frica aia din avion, toate lacrimile plânse, ci doar bucuria unui nou început, unul în care aveam o promisiune de dus mai departe. Și am dus-o până la capăt! Am avut grijă de ea, cea care a fost atunci…

 

Au trecut aproape doi ani și e prima dată când fac publică povestea asta. Până acum am ascuns-o bine-n suflet, dar… Universul ascultă și lucrează! Iar și iar…

 

În ultimele luni, am trecut prin clipe despre care auzisem de la alții că există sau, eventual, de la TV/ de pe net, însă… parcă ,,Nu mi se poate întâmpla mie așa ceva!”, vorba aia… Ei bine, uite că e posibil ORICE în lumea asta expusă manipulării și superficialității… ,,Demonii abisului” nu ocolesc nici măcar pe cei ce stăpânesc emoții prin natura meseriei.  Eu, ca jurnalist, am fost antrenat pe teren în cei peste 20 de ani de presă și comunicare să nu mă las intimidat sau marcat de oameni toxici, situații, evenimente neprevăzute, sentimente, dezamăgiri etc.

 

,,Abisul” numit depresie nu iartă pe nimeni! Vă spune asta cel care acum are putere să (o) recunoască… Vine la ,,pachet” cu oboseala cruntă, cu trădarea, minciuna… Dar și cu altele, mereu altele și multe altele… Și uite așa am ajuns din nou aproape, foarte aproape de Univers, de astă dată nu în ,,aer” (avion), ci…la pământ… Fiindcă am fost la pământ… L-am rugat altceva, dar tot cu inima… L-am rugat să-mi mai dea timp pentru ea, cea care va urma și va rămâne (cândva)! L-am rugat să-mi dea timp să rămân același profesionist și același bărbat loial, statornic și devotat faptelor bune! L-am rugat să-mi dea putere să înțeleg prin ce trec, întocmai să pot ierta! L-am rugat să-mi dea putere să aștept acel moment unic de a fi părinte, să mă pot bucura de zâmbetul sincer al copilului meu!

 

Universul ascultă și lucrează! Iar și iar… Cred acum că până la fericirea pe care fără îndoială o merită un om bun, trebuie parcursă la maxim călătoria asta numită viață! E un circuit spre împlinire, cum de altfel am lăsat niște rânduri scrise pe facebook pe 17 decembrie, când am avut iar o discuție cu El, cu Universul.

 

Cred că-n viață e important să știi să mergi înainte după fiecare înfrângere. La fel stă treaba și când ești învingător, fiindcă succesul e greu de gestionat. Până la urmă, călătoria și drumul parcurs sunt TOT ce contează! Faptul că ții se dă ocazia să trăiești pur și simplu fiecare moment, așa cum ți-e scris… Să râzi sau să plângi, să fii fericit sau nefericit… Ni se dă ocazia să învățăm mereu! Un șir lung de lecții – asta e viața! Și pe bune că-i minunată! Nu fac și nu voi face niciodată o dramă din ce e scris să (mi) se întâmple!  Mă las în voia Universului, fiindcă Dumnezeu știe El mai bine ce și cum…

 

,,Există alegeri care îți schimbă viața și persoane care îți schimbă alegerile!” Ține de șansă, dar mai ales de destin. Ține de Univers! El este TOTUL!

1 Comment

  • Claudia says:

    Foarte frumos cum ai ales sa îmbraci prin cuvinte suferinta, bucuria…și în aceleași timp foarte adevarat! Universul este cel care da ritmul…nota…vibratia…iubirea…iertarea…

    Am Nou cu bucurii, iubire, iertare, regăsire, speranta si alegeri inspirate pe toate planurile!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *