E vremea să ne amintim cine suntem!
E vremea să ne amintim cine suntem! E vremea să ieșim din propria bulă, să rămânem conectați la prezent. E un prezent în care nu mai contează că ne aflăm într-un spațiu hypercomputerizat, ci mai degrabă că trebuie să învățăm să ne spălăm iar pe mâini! Iar și iar! E vremea să ne amintim că singura șansă de a gândi spre un viitor, e să fim atenți la tot ce ne înconjoară. N-ar strica să învățăm să redevenim oameni, fiindcă asta au făcut strămoșii noștri în timpuri mult mai grele… N-ar strica să ne păstrăm umanitatea vie și să punem supraviețuirea pe prim plan. Ce resurse avem? Ce șanse avem?
Părerea mea e că multe, în ambele cazuri. Cât timp există voință, cât timp există seriozitate, respect și responsabilitate, omenirea va merge mai departe! Dincolo de orice cotețar manelist, dincolo de orice pițipoancă și cefelat pentru care astfel de vorbe nu reprezintă nimic, dincolo de orice imbecil care răspândește un virus din prostie, omenirea are resurse să treacă și peste asta!
Îmi e frică de COVID-19. Recunosc public. Îmi e frică de el fiindcă știu ce ,,sănătate” am! Din cauza unor răceli repetate din copilărie, plămânii mei sunt cu sechele și acum. Pentru mine, fiecare zi e o luptă cu propriile opreliști care țin de un sistem imunitar slăbit, un fizic ce zici că-i psihic 😉 și alte detalii asupra cărora nu vreau să intru acum. Spuneam mai demult că frica îți amintește că ești om. Da, în continuare cred la fel! Chiar dacă mă tem, sunt gata să lupt cu virusul ăsta blestemat! Sunt gata să lupt pentru familia mea, pentru Roxana, pentru țara asta și pentru valorile pe care le promovez în cel mai frumos oraș din lume!
Lupta cea mai recomandată de mințile luminate ale omenirii e autoizolarea. Lupți cu virusul ăsta stând departe de tot și toți cei care te pot îmbolnăvi. Oameni buni, stăm acasă! Stăm acasă, învingem virusul și apoi ne vom vedea de toate cele cum am făcut până acum. Vom prețui mai mult micile nimicuri pe care le înjuram înainte, iar când ne vom întoarce pe teren sau, după caz, la birou o să fim mult mai dedicați muncii noastre. Se va vedea asta și-n rezultate și în calitate și-n principiile solide pe care le putem croi acum. Partea bună e ca avem timp să facem (și) asta. Partea bună e că Dumnezeu ne încearcă acum și ne dă ocazia să ne amintim cine suntem.
Mi-am permis să vă astern gândurile astea și pe blog, unde veți găsi și altă parte din mine. Multă sănătate tuturor!
