De ce am plecat
Mulţi mă întreabă în ultima vreme de ce nu mai sunt corporatist. Spun asta ca să evit clişeele de adresare de genu` ,, de ce ai plecat de la Digi sau de ce ai plecat de la Pro” … Cea mai tare a fost una cu ,,de ce nu mai eşti jurnalist?” de parcă dacă nu mai lucrezi într-o corporaţie media nu mai exişti sau WTF?!?!?!?!? Mă rog, nu toţi ştiu, nu toţi pricep, puţini înţeleg…
Pe de o parte, mă îndoiesc că îi pasă cuiva cu adevărat de paşii pe care îi aleg în carieră, exceptându-i poate pe cei care mă ştiu bine şi îmi acceptă toate damblalele. De altfel, ei îs cei care îşi ocupă vreo 3-4 minute să intre pe site/ fb să ma citească sau să vadă ce şi cum lucrez acum…
Judecând după semnale, sunt tentat să cred că multora le-ar plăcea să mă vadă la pământ cum mă scald în mocirlă. Nu exagerez cu nimic şi nu-s paranoic (sîc!).
E drept că în mai puţin de un an am primit mai multe lovituri ca niciodată. E drept că am fost între viaţă şi moarte la propriu şi am fost trădat atunci de niste falşi… E drept că jobul pentru care am dat TOTUL nu m-a preţuit cum sigur meritam… E drept că mi-am văzut soţia în suferinţă… E drept că mulţi oameni m-au dezamăgit şi părăsit la nevoie… E drept că am luat-o iar de la 0 şi am riscat iar şi iar şi iar… şi iar… E drept ca a trebuit să înghit mult, mult, prea mult în sec.
Sunt doar câteva exemple şi e prima dată când le scriu şi o fac pentru că vreau.
Anyway, ,,pumnii” şi ,,palmele” pe care mi le-a dat destinul m-au trântit la podea, dar tot ele m-au şi ridicat. Mi-au deschis ochii şi m-au oprit din drumul gândit de alţii pentru a deveni încă ,,un rechin în costum”.
De asta am plecat, nobili amici/ cunostinte / prieteni, pentru că am refuzat astfel să fac parte dintr-o lume în care nu mă mai regăseam. Pot să îmi asum riscul ăsta pentru că vreau!
Sunt aici, muncesc, gândesc, scriu şi produc modele constructive pentru oameni serioşi când mi se oferă ocazia. Mai fac şi multe altele, iar cine are nevoie de mine mă caută şi mă găseşte. Nu dorm des, pentru că nu mă lasă timpul şi Komma Media. Nu îmi pare rău şi mai presus de orice NU regret nimic! Nu mă feresc să fiu sincer şi să spun lucrurilor pe nume, că de aia sunt ,,Simply the best!”. Plus că am rămas la fel de modest cum mă ştiu criticii mei ( sîc!!! ).