Dacă nu înţelegi, e mai bine să nu citeşti…
Mi-ar plăcea să fiu actor! ,,Aşa, şi?!? Ce mă interesează pe mine?!?” Ar fi o posibilă primă reacţie a unui gură-cască ,,fără nici o funcţie”, vorba lu` bunică-mea… Fără supărare! Ei bine o astfel de meserie poate să trezească interesul oricui, din punctul meu de vedere. Şi poate chiar şi unui ,,gură-cască” vorbitor, cât şi pentru faptul că măcar o dată într-o viaţă oricine are ocazia să vadă un film. Un film sau o piesă de teatru, însă aici e vorba de o altă discuţie. Unde mai pui că la noi, în Românica, filmele încă îs subtitrate cu scrisul ăla din josu` ecranului. Cred că în felul ăsta am învăţat ceva engleză, tot uitându-ne la ,,Dallas” sau la ,,Rocky”, ,,Rambo” şi Vandamme pe videourile alea antice de dinainte de `89.
Revenind la actorie, pot spune că ea reprezintă o reală soluţie în jungla asta mioritică. Spun asta pentru că actorii pot să fie fericiţi atunci când sunt trişti aşa cum la fel de bine pot fii trişti când de fapt îs fericiţi. Practic, se pot preface că-i bine când de fapt nu e deloc aşa! Eu găsesc lucrul ăsta genial şi carismatic! Nu ar fi frumos dacă toţi ne-am preface că ne e bine, deşi situaţia oricum e aiurea rău??? Nu ar fi frumos să ne minţim frumos, măcar puţin? Nu ar fi frumos să jucăm teatru non-stop??? Nu ar fi frumos să fim actorii principali în filmele pe care tot noi le producem zi de zi??? Nu ar fi drăguţ să ne doară undeva de fiecare dezamăgire??? Nu ar fi interesant să nu ne mai gândim atât de mult la bani???
Nu ar fi fain să ne prefacem că suntem bogaţi şi fericiţi? Nu ar fi super să ne trezim cu gândul că astăzi e ziua în care tre` plătită chiria şi întreţinerea, iar asta să ne bucure? Nu ar fi chiar ,,adevărat” să ne bucurăm că putem locui cu părinţii pân` la adânci bătrâneţi??? Nu ar fi cool să fim mereu mândri că suntem români şi nu numai atunci când Halep bate tot ce-i iasă în cale??? Nu ar fi tare să-i încurajăm pe flăcăii lu` Pitzii chiar şi atunci când şi-o ia în barbă de la Trinidad Tobago??? Ce ziceţi: ar fi k-lumea un univers în care fiecare să îşi vadă de treaba lui şi capra vecinului să nu fie cu mult diferită faţă de cea pe care o are fiecare în curte???
Nobile care acum citeşti rândurile mele şi pote îţi e scârbă aproape la fel de mult cât îmi e mie de sistemul ăsta de rahat, te anunţ că eşti deja actor fără ca tu să ştii! Nu e o utopie, ci o realitate! Şi ştii de ce? Pentru că ai avut răbdare să citeşti şi pentru o miime de secundă ţi-ai şi închipuit într-un colţ al imaginaţiei tale ,, ce-ar fi dacă?…” Ce ar fi dacă aş fi actor??? Ce ar fi dacă ,,nebunu`” ăsta de Călinescu ar avea dreptate??? Ce ar fi dacă m-aş preface că îmi place să fiu corporatist şi român???
Până la urmă, depinde de fiecare cum interpretează un scenariu şi cât de bine ştie să îşi joace viaţa în funcţie de fiecare replică în parte…
Vă place sau nu, dumneavoastră decideţi!