Între hater și narcisist

Un om la care țin foarte mult mi-a spus de curând că mi-s (citez) ,,hater & narcisist”… Oi fi, ce să mai zic acum?!? 🙂 Probabil mai sunt și alții care(-mi) lipesc astfel de ,,etichete”, dar asta e bine! E chiar foarte bine! Ce știu ei și cu siguranță mai știu și alții, e că eu, me, myself and I, cu toate ,,defectele” astea ale mele, promovez mereu fapte(le) de calitate. Le și întreprind, fiindcă știu cum să fac asta și am tras din greu toată viața să am mijloacele necesare. Și tocmai pentru că îmi respect munca și respect meseria care m-a ales, prefer să rămân conștient de tot ce pot oferi mai bun. Prefer să am încredere în mine! Plus că nu cred că ar folosi cuiva să apar în public ca un muppets cu capul plecat așteptând să-l taie vreo sabie… No way! Voi pleda cât mă va lăsa Dumnezeu pentru curaj, optimism, realism și principii constructive fiindcă orașul ăsta și țara asta are nevoie de exemple reliefate profesionist! Asta e misiunea mea.

Când faci asta, e normal să ți se aducă ,epitete’… Dar asta e bine! E chiar foarte bine! Ne vom pierde identitatea când vom uita să profităm de libertatea în exprimare. Se cuvine să avem, totuși, o măsură, dar de data asta nu voi fi eu cel care o trasează. 😉 Sâc!

Poate că sunt ,,hater” (hate=ură (eng.) ) fiindcă urăsc nonvaloarea și înmulțirea ei. Urăsc prostia și prejudecățile, așa cum urăsc violența de orice natură. Oi fi,,narcisist” fiindcă îi admir pe Zlatan Ibrahimovic și David Beckham, doi bărbați adevărați care au realizat multe la viața lor, dar cică nu prea sunt modești… Și ce dacă?!?

Până la urmă, cred că totul se rezumă la cum îți alegi și apoi cum menții prioritățiile clare. Cei care îți pricep lupta și emoția, rămân de ,,ai tăi”.

Sănătate să fie!