Citeşte doar dacă te simţi în stare!
Îmi place lupta. Îmi plac cuvintele şi oamenii de cuvânt. Respect un personaj integru pe care îl recomandă faptele. Nu îmi place făţărnicia, deşi nici măcar eu, nobili cititori, nu-s perfect… Glumesc, desigur, dar chiar nu sunt perfect(sîc)! Întrebarea e în ce măsură există pe lumea asta personaje atât de obscure încât să creadă că ei au perfecţiunea la îndemână??? Ştiu mulţi ,,rechini îmbrăcaţi în costume” care par că au toată lumea la picioare… Îi ştiţi şi dumneavoastră, cu siguranţă, dar, ,,având mereu câte o treabă” îi băgaţi… undeva! Şi gata!
Oricum, tot ce fac ei este egal cu o apă de ploaie strânsă într-o găleată din fundul curţii de la ,,ţară”! De ce? Pentru că trăirile lor nu au vlagă! Nu au fapte, nu au suflet, nu au integritate! Plus că nu pot avea trăinicie prin felul în care ei împart răul în `enşpemii de direcţii…
Mai bine să se ducă în… undeva! Cel puţin aşa ar fi normal să păţească toţi, până la ultimul…
Eu sper să li se înfunde la un moment dat şi mi-am promis în repetate rânduri că, între timp, voi condamna în felul meu nonvalorile, de fiecare dată când mi se va da ocazia. Şi realitatea pur mioritică îţi dă materie primă din belşug la un astfel de capitol!
Ei bine, zi de zi sunt martor la fel de fel de experienţe pe care le pun pe lăcomia unora de a demonstra prin barbarie că ei deţin proverbiala ,,dreptate a leului”. Odată plecat temporar din universul activ al ştirilor credeam că viaţa mea va fi ceva mai liniştită din punctul ăsta de vedere, dar iată că nu este deloc aşa!
De pildă într-o zi cu soare, la un hyper-market non-stop, un copil cu haine murdare şi rupte pe alocuri îşi aştepta rândul în tăcere la coada mioritică de la mezeluri. Atunci când în sfârşit ar fi trebuit să i se dea ocazia să spună ce doreşte, pentru că era rândul lui, ei bine nu i s-a oferit acest drept! Unde mai pui că tipa angajată ca vânzător în locaţie l-a şi ,,înfruntat” pur româneşte, punându-l la zid cu un ton gros, răspicat şi ridicat prin care i-a transmis: ,,Stai la rând, mai am clienţi care aşteaptă! Nu mă interesează ce vrei!”… WTF?!? Parcă îşi ,,tunase” vocea special să-l umilească pe copilul acela amărât! De parcă oricum nu avea destule pe cap, mă gândesc…
Atenţie! Nu spun că meseria duduiei are o problemă, ci din contră! Chiar dacă nu impune o ţinută de ,,rechin în costum” prin definiţie, jobul cu pricina este chiar unul onorabil.
Problema este cu totul alta şi stă în omul care îmbracă o haină trasă în culori sau nonculori.
Cu ce a fost copilul de vină? De ce trebuie să se simtă el vinovat că părinţii lui probabil că au probleme şi nu pot să-i ofere un sprijin de care ar avea nevoie? De ce trebuie să se comporte unii ca în junglă, fraţilor??? De ce???
În şcoală doamna dirigintă ne-a învăţat pe toţi că unul dintre cele mai grave lucruri este să râzi de defectul unui om, fie el mai mult sau mai puţin vizibil. În cazul de faţă avem de a face cu un minor necăjit, care voia să îşi cumpere mâncare, nu să cerşească şi nicidecum să-i pretindă citate din ,,Maitreyi” de Mircea Eliade doamnei din spatele tejghelei! Îi era foame, iar foamea nu l-a oprit să se poarte civilizat.
Este evident că pentru unii nu contează…
Văd tejgheaua aceea ca un fel de punte înspre lipsa de bun simţ şi o civilizaţie pe care noi, românii, nu prea ştim a o înţelege… ,,Părerea mea”!
De ce sunt sătul de ,,românisme”? De ce scot condeiul la luptă pentru nişte nătărăi? Merită să merg mai departe? Eu cred că …
Dumneavoastră decideţi!