,,Nu folosi țara ca scuză să nu faci nimic!”

tara

Spuneam cu ceva vreme în urmă că România e o țară care ucide normalitatea. Nu îmi iau vorbele înapoi și, fără nici un apropo, nici țara. Mulți camarazi mi-au zis: ,,Bă, Căline, ești pesimist, bă, băiatule!” Nu. Nu, nu sunt pesimist și nici măcar negativist. Privesc situația așa cum e și mă raportez la realismul unui prezent plin de lipsuri. În opinia mea, cel mai grav e că ducem lipsă de comunicare pe foarte multe segmente fundamentale ale societății și ne-am obișnuit cu ,,las-o, bre, că mere și așa!” Numa`că se întâmplă să vină un virusache și iote că nu mai țin ,,cârpelile” mioritice… La mijloc picăm noi, contribuabilii de rând…

Sunt un om care a crezut în șansele de aici, din România. Am investit multă energie, pasiune și bani munciți, ca să pot oferi opțiuni și fapte bune, concrete, pentru societate. Am contribuit cât am putut la progresul țării în care trăiesc, întâi ca angajat, apoi ca antreprenor. Ce am primit în schimb? Recunoștința unor oameni (mai mult sau mai puțin) buni, pe care i-am ajutat, și piedici peste piedici din partea sistemului, în special datorită comunicării deficitare despre care vorbeam mai sus.

Ideea e că nu am folosit țara ca scuză să nu fac ceva!

Mi-am asumat lupta asta de mic, de când i-am văzut pe ai mei cum munceau zi de zi, pe rupte (la propriu), să răzbească, dar … Nu prea era suficient, din păcate. O astfel de priveliște te poate înrăi, cumva, în sensul motivațional. Te poate clădi ca personaj, ca om, poate construi un caracter de ,,surviver”. Atunci îmi era frică să cer mai mult decât primeam, fiindcă am știut că nu se poate. Nu că n-aș fi meritat… Soluția a fost să îmi construiesc propriile vise și să investesc timp în răbdare. Să cer mai mult de la mine și să cred că pot obține mai mult, asta spun. Imaginați-vă cât venin ține în el un adolescent născut în cel mai nepotrivit loc, adică în România anilor `80.

Vă spun eu cum stau lucrurile…

Practic, iei cu tine povara generației de dinaintea ta, indiferent de context. Refuzi pozele de grup la final de an, lucrezi de la 16 ani, sapi șanțuri să ai ce pune pe masă, refuzi clubane și cârciumi prin facultă, refuzi cursul festiv, ca să faci economii din aproape nimic și apoi să îți faci datoria pentru job. Asta înseamnă să nu folosești țara ca scuză să nu faci nimic!

Ce e fain e că libertatea asta îți oferă dreptul să alegi. Chiar și aici, în republica numită România. Poți continua lupta pe alte căi, alte meleaguri sau alte zări, alte mări și țări. Am scris textul ăsta pentru cei mai tineri, fiindcă vreau să cred că ei au încă șansa să fie cu adevărat fericiți într-un sistem civilizat. Mă refer la un loc în care ai dreptul la servicii sanitare în ton cu contribuțiile IMENSE la bugetul de stat, un loc în care să ai parte de infrastructură cumsecade (drumuri, autostrăzi), dar mai ales de o comunicare (la modul general) demnă de o țară europeană. Din păcate, România de azi nu dispune de nimic din așa ceva. Cu părere de rău și realist-obiectiv fiind, vă spun că ăsta e adevărul!

Voi, cei tineri, puteți folosi searchurile pe google pentru programe educaționale și burse oferite de comunități care să vă merite calitatea voastră intelectuală. Voi nu meritați lipsurile de care au avut parte toți cei ce se regăsesc în rândurile astea… Meritați să aveți de unde alege!

Om mai vorbi despre asta playstation 2 emulator for pc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *